Contractul de reabilitare a bisericii Sfântu Mihail a fost încredințat în august 2018 societății KÉSZ Építő és Szerelő ZRt. 

Sárosi Béla, inginer – șef de șantier și Szathmári Edina, istoric de artă au prezentat stadiul actual și detaliile lucrării de restaurare a bisericii, cu ocazia unei vizite de șantier. Scopul primordial al lucrărilor este protecția și conservarea monumentului istoric, al unuia dintre cele mai mari şi mai importante edificii de cult medievale din Transilvania. Prima sarcină a fost consolidarea șarpantei – țiglele deteriorate au fost schimbate cu țigle reutilizate, aflate într-o stare mai bună. Până în prezent cea mai mare provocare a fost legată de pietrele fasonate din interior și exterior: curățarea suprafețelor, completarea lipsurilor și consolidarea structurală. Biserica a mai fost renovată între anii 1956 și 1964 de către Bágyuj Lajos, perioadă în care s-au folosit materiale pe bază de ciment, considerat în perioada respectivă ca fiind cel mai bun material. Acest ciment modern a degradat în mare parte pietrele de calcar. Completările vechi realizate cu mortare pe bază de ciment, rosturi pe bază de ciment și se înlocuiesc cu materiale pe bază de var. Paralel se lucrează la conservarea picturilor murale, în sanctuar și lângă soclul zidului nordic se fac săpături și cercetări arheologice. 

Este foarte important, că pe lângă supravegherea permanentă a specialiștilor, lucrările se desfășoară cu colaborarea arhitecților, inginerilor, arheologilor, restauratorilor, istoricilor de artă. Se documentează prin relevee și fotografiere fiecare fază de intervenție și părțile neatinse.

Prin fotoreportajul următor vă prezentăm stadiul actual al reabilitării bisericii.

• Partea vestică a zidului sudic a bisericii Sf. Mihail a fost deja finalizată în august 2019. Restauratorii de piatră momentan lucrează pe partea estică a zidului sudic și în zona sanctuarului.

• S-a utilizat o mare cantitate de schele.

• Din martie 2020 este vizibilă din nou fațada vestică a bisericii, cu poarta vestică decorată cu statuia Sfântului Mihail. Poarta a suferit mai multe modificări în decursul istoriei. Rosturile pe bază de ciment au fost schimbate cu materiale pe bază de var, s-au efectuat completări, și suprafața a fost integrată cromatic.

• Cea mai ornamentată poartă din cele cinci ale bisericii, este poarta sudică, care adesea este comparată cu porțiile Catedralei Sfânta Elisabeta din Košice (Slovacia). În fața porții exista un portic (foaier),  ale cărui pilaștri și boltă au lăsat urme vizibile la marginile și deasupra porții. În imagine îi regăsim pe Sárosi Béla și pe Szathmári Edina.

• Din apropiere pot fi observate detaliile sculptate cu precizie ale baldachinelor pentru statui, culorile originale ale porții, aceasta având urme de vopsea albastră, roșie și verde, semne/ ale sculptorilor de piatră, precum și îmbinarea diferitelor tipuri de piatră.

•  În această imagine se pot remarca urmele de vopsea albastră și roșie a picturii de origine medievală.

•  Deasupra porții, există o decorare cu frunze roșiatice ale plantelor cățărătoare, în stilul ornamentelor gotice, cu rolul de a bordura arcada nișei specifică acestui stil arhitectural. Pe ambele laturi sunt turnulețe și  pe dreapta se află o figura umană ce poartă mitră. Starea avansată de degradare a pietrelor este vizibilă, suprafețele acestora fiind într-o stare precară.

•  Detaliul peretelui sudic după îndepărtarea rosturilor pe bază de ciment și structuri complexe de schele.

• În trecut nu au existat jgheaburi și burlane pe acoperiș, astfel apa de ploaie curgea pe părțile laterale ale clădirii. În timpul restaurării au fost montate jgheaburi și burlane iar în cele mai multe cazuri partea superioară a contraforturilor a fost îndepărtată și schimbată, respectiv a fost consolidat interiorul acestora.

• Înlocuirea și completarea elementelor se realizează cu profesionalism, cu mâini harnice.

• Suprafața extinsă, care trebuie restaurată, necesită o cantitate imensă de muncă investită, dar entuziasmul restauratorilor, de care dau dovadă, ajută acest proces.

• Semnele/ sculptorilor de piatră se regăsesc pe aproape toți pereții bisericii.  Există mai multe explicații pentru apariția semnelor: pe de o parte pietrarii din epoca medievală au fost plătiți în funcție de numărul pietrelor pe care au sculptat, iar pe de altă parte maestrul care conducea lucrările, putea să verifice calitatea muncii individuale. Semnele îi ajută pe istoricii artei să definească diferitele perioade de construcție, clarificând astfel istoria construcției bisericii. Edina a colectat deja 145 de semne diferite în timpul restaurării, documentându-le prin desene și relevee.

•  Semnul de mai sus nu aparține sculpturii medievale în piatră. Pietrele de culoare galben deschis, care pot fi văzute de la distanță, au fost așezate/înlocuite în perete în timpul restaurării dintre anii 1956-1964. Acestea au fost marcate precum „R960”, „R961”, „R962” și indicau timpul de finalizare.

•  Procesul de restaurare este supravegheat de ochii atenți ai istoricului de artă.

•  Poate că mulți nu s-ar gândit că luminatoare de acoperiș nu este construit din piatră, ci din plăci metalice vopsite, ce sunt așezate pe o structură de lemn. Deoarece învelitoarea din tablă este într-o stare avansată de degradare, înlocuirea este inevitabilă. Selecția materialelor noi se face prin intermediul unei analize premergătoare îndelungată, astfel și aceasta se află încă în proces premergător deciziei.

• Tencuiala din secolul XX. a fost îndepărtată de pe pereții interiori, ceea ce oferă o ocazie excelentă de a cerceta tehnologia construcției din epocile anterioare.

• După decaparea straturilor de văruială de pe peretele sudic înclinat, din apropierea altarului, s-a descoperit o pictură reprezentând o draperie. Zona mai închisă la culoare din pictură este un fragment medieval, în jurul căruia s-a pictat draperia barocă. Restauratorul de pictură murală Damián Ádám spune că este probabil, ca această pictură barocă să fi fost realizată pentru a evidenția fragmentul medieval, după recatolicizarea bisericii, din 1716. Pictura reprezintă un baldachin cu draperie, care este ținut de doi îngeri, cu măr de aur deasupra. Aceeași pictură apare pe 2 straturi de tencuială suprapuse.

•  Ádám consolidează și frescele medievale din extensia sudică a altarului lateral. Acestea sunt conservate conform metodelor de consolidare actuale, după care urmează a fi curățate. Din păcate plasarea conductelor de electricitate din secolul 20. nu au cruțat picturile medievale.

•  În trecutul apropiat s-au realizat procedee de restaurare, precum arată unii martori de pictură, curățați și integrați. Acestea pot fi observate, prin punctele și liniile care marchează zone cu lipsă, reconstruite pentru a ajuta perceperea vizuală printr-o omogenizare a suprafeței.

•  Pictura secco de la începutul secolului 16. reprezentând martirul Sfântului Sebastian, a fost realizată deasupra unei alte picturi în tehnica fresco antecedentă acestuia.

•  În interiorul bisericii s-a ridicat o platformă de lucru pe schele și acces până la nivelul arcadelor. În timpul restaurării bolților, tencuiala din secolul XX. a fost de asemenea îndepărtată, având grijă să se păstreze tencuielile istorice. Apoi s-a lucrat la repararea fisurilor, la consolidarea structurii și la curățarea suplimentară a pietrelor.

•  Crăpăturile bolților sunt reparate prin împănare, rostuire adâncă, injectare și în unele locuri cu plasă sub tencuială. Toate intervențiile se realizează prin consultare și monitorizare permanentă de către proiectanții de structură. Aici, de exemplu se pot vedea bolți construite din piatră. În unele părți au rămas bolți integral executate din piatră, iar în alte părți se poate observa zidărie din cărămidă, ceea ce sugerează că au mai avut loc intervenții în secolele anterioare.

•  Căutând metodele utilizate în evul mediu pentru a crea un aspect vechi, pereții laterali ai navei, sunt tencuiți folosind numai spatele mistriei, creându-se o suprafață neuniformă, ușor denivelată. Mai întâi suprafața este nivelată cu mortar și apoi este aplicată tencuiala.

•  Nervurile bolților și arcadele de asemenea vor fi curățate și consolidate.

•  Pe ferestre se îmbină frumos arta medievală și arta pe sticlă, vitraliile de la sfârșitul secolului al XIX.-lea. Aici, de exemplu este foarte spectaculos modul în care vitraliile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX sunt încadrate. Pe sculpturile sofisticate din piatră, liniile ajutătoare, uneori devin vizibile de la nivelul schelelor.

•  În interior, sistemul de schele a fost demontat din partea vestică a bisericii, în luna februarie a anului 2020, rămânând doar câteva lucrări de finisare în Capela Schleunig și în galerie.

• Bolțile deasupra galeriei au fost deja curățate, tencuite și vopsite.

•  În timpul cercetării de parament în sanctuar, Ádám, examinează tencuielile baroce și medievale.

•  Pereții sanctuarului sunt inspectați cu o macara mobilă. Altarul principal și standurile sunt deja protejate în timpul cercetărilor și a săpăturilor arheologice.

• Cu ajutorul dulgherilor alpiniști structura de lemn deteriorată biologic a turnului din secolul XIX.-lea, a fost îndepărtată.

•  În această imagine este prezentat interiorul turnului după îndepărtarea structurii de lemn. Pentru accesul vertical va fi montată o scară metalică. În paralel cu lucrările de demolare s-a realizat și o detaliată scanare 3D a interiorului turnului.

•  Structura șarpantei este complexă și complicată. În interiorul acesteia a rămas un „troliu” ce a servit ca dispozitiv de ridicare.

•  Edina și Béla prezintă conceptul învelitoarei refăcute: țiglele vechi au fost curățate, o parte din ele au fost înlocuite tot cu țigle refolosite.

•  Pentru a realiza consolidarea acoperișului unele elemente de rezistență au fost înlocuite. În imaginea de mai sus este prezentat detaliul unei îmbinări ce a suferit intervenții pentru rigidizarea nodului. Întreaga șarpantă are aproximativ 480 m3 de material lemnos, din care 160 m3 a fost schimbat cu ocazia acestei intervenții.

•  Deasupra boltelor, între zidurile din zona podului au fost montate grinzi zăbrelite din oțel cu rolul de a oferi o stabilitate structurală.

•  Restauratorii de piatră îndepărtează murdăria depusă de-a lungul timpului pe poarta sudică. Au nevoie de echipamente de protecție speciale. Avantajul acestei metode de curățare este faptul că prin curățarea cu granulație fină, culoarea originală a porții nu se deteriorează.

•  Învelitoarea cu țiglele curățate și înlocuite, iar în partea dreaptă a imaginii se află turnul care mai așteaptă reabilitarea.

•  Priveliștea din luminatoare de acoperiș.