Construită după cutremurul din 1906 care a distrus primăria inițială, actuala clădire din San Francisco se mândrește cu un design Beaux Arts – o interpretare franceză asupra arhitecturii clasice care pune accentul pe măreția și opulența monumentală – și prezintă în mod proeminent o cupolă inspirată de muzeul militar Les Invalides din Paris. James Rolph, Jr., primarul din San Francisco la acea vreme, a prevăzut că noua clădire va reprezenta renașterea orașului și va întruchipa mișcarea City Beautiful, o filozofie de reformă a planificării urbane care avea ca scop încurajarea virtuții civice și îmbunătățirea calității vieții în orașele americane.

„Moștenirea noastră democratică se întoarce în Grecia antică și, așadar, este de la sine înțeles că atunci când s-a născut America, ca să spunem așa, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, clădirile municipale făceau referire la arhitectura greco-romană”, spune Arthur Drooker, fotograf și scriitor.

În Milwaukee, clădirea municipală a găsit influență în stilul Renașterii Flamande, un omagiu adus comunității sale imigrante germane. Primăria orașului Los Angeles are un amestec de forme arhitecturale care include coloane clasice, un turn Art Deco și un acoperiș în stil spaniol. Odată cea mai înaltă clădire din L.A., statura sa falnică contrastează cu extinderea urbană necontrolată a orașului. În ceea ce privește primăria din Boston, aceasta a introdus rezidenților frumusețea stoică a brutalismului.

În multe dintre aceste exemple, guvernele și-au folosit primăriile pentru a-și exprima mândria civică și pentru a fi „în fruntea tehnologiilor de construcție progresive și a stilurilor arhitecturale în schimbare”, scrie istoricul arhitectural Thomas Mellins la începutul cărții lui Drooker.

„Fiecare oraș, în felul său, a decis să-și exprime mândria civică și uneori acest lucru a fost foarte dificil din punct de vedere civil, economic și social”, spune Drooker, arătând spre exemplu primăria din Buffalo. Structura cu 32 de etaje a costat aproape 7 milioane de dolari, atrăgând critici pentru că era o „risipă colosală de bani” la acea vreme.

Dar Buffalo se pregătea să-și marcheze anul centenar, 1932, și avea multe de sărbătorit: devenise un centru industrial după deschiderea Canalului Erie și cu o populație de peste 500.000 de oameni, era, de asemenea, unul dintre cele mai mari orașe din SUA. Utilizarea stilului Art Deco reflectă dorința arhitectului șef John Wade pentru un design „american” care s-a eliberat de imitația arhitecturii europene.

Pe de altă parte, un alt exemplu relevant este primăria modestă a orașului Palm Springs, construită în anii 1950 din materiale industriale de bază, cum ar fi metal și aluminiu. Din punct de vedere vizual, este posibil să nu aibă măreția altor primării, dar din punct de vedere arhitectural, „este un fel de reper, deoarece în linia cronologică a arhitecturii civice americane, puteți indica clădirea ca fiind începutul îmbrățișării pe deplin a unei estetici moderne”, spune Drooker.

Clădirea a îmbrățișat regula conform căreia forma ar trebui să urmeze funcția, cu un design jucăuș care se adaptează și climatului deșertic al orașului. Surplombarea de la intrarea din față oferă umbră, în timp ce o gaură deschisă în centru permite palmierilor să se înalțe prin ea. Pe partea laterală a clădirii, panourile din tuburi de aluminiu blochează soarele arzător.

Indiferent de arhitectură, există o recunoaștere în rândul primarilor și arhitecților că primăriile sunt în cele din urmă locuri pentru oameni și că proiectele trebuie să transmită un mesaj de accesibilitate. În noua primărie din San Jose, care a fost deschisă în 2005, designul postmodern a lui Richard Meier s-a axat pe utilizarea extinsă a sticlei, făcând o declarație despre transparența guvernului, precum și despre eficiența energetică. Structura neobișnuită din trei părți a clădirii a subliniat această temă: între cele două clădiri, în inima complexului, este o piață deschisă pe care primarul de atunci, Ron Gonzales, și administrația au văzut-o drept „sufrageria poporului”.