Ani la rând, scopul formării ca arhitect a implicat parcurgerea unor etape primordiale în ceea ce privește funcțiunile pe care ar trebui un profesionist să le poată aborda în anii de practică ulterioară.

Scopul, unul firesc de altfel sau mai bine zis tipic sistemului educațional românesc, este acela de a forma arhitectul în spiritul dezvoltării unor abilități ce pot fi folosite ulterior înțelegerii spațiului de orice natură ar fi el, a funcțiunilor variate și a stilurilor arhitectonice distincte.

Piața actuală în domeniul proiectării, așa cum este cunoscută și mediatizată în spațiul public, atrage atenția asupra unor funcțiuni cu un spectru relativ restrâns. Rezidențial, office, un pic de retail și poate ceva mai mult industrial, chiar și mixed-used-ul nu cunoaște diferențieri prea mari față de ariile de bază.

În ultimii ani, arhitectura contemporană a atras în mare parte prin proiecte dezvoltate în strânsă legătură cu puterea financiară a mediului privat, fapt ce tinde să creeze în mod constant discrepanțe în cadrul urban între clădirile dezvoltate de privați și clădirile cu funcțiuni publice.

Neglijența față de clădirile publice s-a conturat în contextul lipsei de profesioniști, a birocrației care împiedică în mod constant accesul tinerilor arhitecți către oportunități de exploatare a proiectelor publice dar și a sistemului închis care promovează în mod constant prețul cel mai mic ofertat, care, în multe situații se identifică cu concepte eșuate.

Pentru a combate aceste tendințe biroul de proiectare IMDS activează deja într-o serie de investiții menite să aducă inovația în spațiul public. Un astfel de exemplu este și un proiect de anvergură intrat deja în execuție, proiect care face parte dintr-un program amplu al Timișoarei – Capitală Culturală Europeană pentru 2023. Bazat pe o soluție de proiectare completă, proiectul Cinematografului Dacia se bucură deja de un avans considerabil și va deveni un reper, care nu va face decât să ofere o alternativă de utilizare a spațiului public, într-o nouă etapă de relaționare cu parcul Dacia.

Deși la prima vedere pare o provocare să încerci să aduci elemente inovative în proiectele de arhitectură și inginerie, cunoașterea unor formule ”standard“ ce se aplică cu ușurință în proiectarea clădirilor publice asigură beneficii materiale sigure și tind să destabilizeze calitatea unui proiect.

IMDS, birou de proiectare integrată ce oferă soluții de proiectare completă, încă din 2015, s-a axat în mod uzual pe echilibrul generat de piața achizițiilor publice dar și private.

“Posibilitatea de a varia în mod constant funcțiunile, în cadrul biroului nostru, ne ajută în mod evident să găsim soluții atipice pentru rezolvarea spațiilor interioare și nu numai. Am reușit într-un mod controlat să aducem elemente specifice unor alte tipuri de funcțiuni, de tip comerț și office, în zone cu totul atipice, să integrăm și conferim o nouă imagine, o reflexie a unei gândiri inovative încadrată în limitele și constrângerile generate de spațiul public. Arhitectura trebuie să reflecte cultura și obiceiurile unei societăți în corelație cu evoluția ei naturală. Trebuie să reprezinte beneficiarul, iar dacă beneficiarul este societatea, atunci ea trebui să răspundă în mod clar unor nevoi cotidiene, dincolo de voința de împlinire uneori utopică a arhitecților.“ – Răzvan Molie, managing director IMDS

De cealaltă parte, proiectele publice, ajută în mod constant în abordarea mediului privat deoarece facilitează în mod direct dezvoltarea unor relații și a unei înțelegeri asupra felului în care autoritățile publice interpretează documentațiile elaborate de către proiectanți. Dată fiind limitarea proiectelor la faze de proiectare subsecvente și numărul mare de proiecte ce poate fi abordat într-un timp relativ scurt, mai ales atunci când multe dintre acestea sunt concepte și deși acestea ajung să fie avizate, nu sunt implementate, putem spune, că experiența căpătată în mediul public și în relație cu achizițiile publice a serviciilor de proiectare, este una benefică, tocmai pentru că premeditează apariția unor soluții pentru problemele cu care uneori ajungi să te întâlnești mai rar în mediul public dar pentru care s-ar putea să nu ai experiența necesară dacă nu ai avut contact pentru o perioadă mai îndelungată. În speța, partea de avizare, pentru proiectele publice, dat fiind faptul că avizele se solicită pentru un proiect chiar și de două ori, atunci când Studiul de fezabilitate și DTAC-ul nu este întocmit de aceeași entitate, poate fi considerată cu ușurință o experiență demnă de luat în considerare.

Soluții?

Concursurile de arhitectură, par a fi la îndemână pentru proiectanții dornici de afirmare însă privit din cealaltă direcție, opțiunile autorităților contractante par mult mai sceptice în situațiile acestea. De aceea, probabil, ar trebui găsită o cale de mijloc între licitație și concurs, o soluție care să răspundă la cerința timpului de redactare a studiului de fezabilitate și care să confere garanții pentru un proiect tehnic de calitate. De aceea, ar trebui organizate două etape distincte. O primă etapă de calificare a proiectanților care prezintă un portofoliu adecvat funcțiunii pentru care se dorește realizarea unei soluții.

Apoi, restrângerea participanților la un număr de 5 entități ce vor avea un buget de realizare a unei propuneri. Una dintre cele 5 entități ar urma să preia contractul de proiectare pentru faza de proiectare tehnică. În felul acesta, cumulativ, s-a reduce un timp important în redactarea documentației pentru pregătirea achiziției serviciilor, iar soluția câștigătoare stabilită de către autoritatea contractantă, care nu mai este constrânsă de prețul cel mai mic, ar putea răspunde mult mai clar cerințelor actuale ale societății. Beneficiul pentru cei care nu își adjudecă contractul este acela că în etapa a doua, care s-ar identifica și cu birocrația documentelor de calificare pentru licitație, ar putea fi răsplătită astfel încât gradul de interes pentru achizițiile publice să crească. De menționat faptul că genul acesta de abordare este unul tipic mediului privat, ce a fost implementat cu succes în multe țări din vestul Europei precum Spania și Franța.

În concluzie arhitectura publică trebuie susținută dincolo de idei inovative la nivelul soluțiilor proiectelor și de o abordare tipică mediului privat, în care schimbul reciproc de idei să conducă la creșterea calității proiectelor.

Pentru mai multe informații, contactează specialiștii IM Design Studio: https://imdesignstudio.ro/