Extinderea orașelor dincolo de limitele lor tradiționale este unul dintre cele mai vizibile fenomene ale ultimelor decenii. În cazul Bucureștiului, procesul s-a intensificat după 1990, odată cu tranziția la economia de piață, generând o explozie a construcțiilor rezidențiale și a platformelor economice în localitățile din jur.

Această expansiune nu este doar un proces demografic, ci și un fenomen de arhitectură și proiectare urbană. Terenurile agricole, care odinioară asigurau producția de alimente, devin tot mai des terenuri pentru cartiere rezidențiale, parcuri logistice sau infrastructuri de transport.

Din câmpuri agricole în cartiere rezidențiale

Transformarea terenurilor agricole în zone de locuire a fost prima etapă a acestei expansiuni. Noile cartiere de case sau blocuri apar adesea în absența unei planificări unitare, ceea ce duce la:

• dezvoltări fragmentate, lipsite de coerență arhitecturală,
• infrastructură insuficientă (drumuri înguste, lipsa utilităților),
• mobilitate redusă, cu dependență excesivă de automobil.

Astfel, arhitectura periurbană capătă un caracter hibrid: între ruralul care dispare și urbanul care nu este pe deplin conturat.

Arhitectura industrială și platformele logistice

Un alt pol de transformare îl reprezintă construcțiile industriale și logistice. Amplasate strategic de-a lungul noilor axe de transport (autostrăzi, drumuri expres, centuri), aceste clădiri impun o nouă tipologie arhitecturală: hale cu suprafețe mari, zone de depozitare, centre comerciale.

Ele modifică peisajul periurban prin:

• ocuparea masivă a terenurilor agricole,
• fragmentarea teritoriului prin parcelări mari și impermeabilizarea solului,
• apariția unor coridoare urbane dominate de infrastructură și spații construite.

Provocările proiectării urbane

Expansiunea orașului în teritorii periurbane ridică probleme complexe pentru arhitecți și urbaniști:

• Cum se poate menține o coerență estetică și funcțională între noile dezvoltări și orașul existent?
• Ce rol joacă spațiile verzi, echipamentele publice și infrastructura comunitară în aceste zone?
• Cum poate fi gestionată densitatea locuirii pentru a evita haosul urbanistic?

Lipsa unei strategii integrate de dezvoltare a dus la apariția unor „pete de urbanizare” care alternează cu terenuri încă agricole sau neconstruite, generând un peisaj fragmentat și incoerent.

Arhitectura infrastructurii ca motor al transformării

Un element cheie este dezvoltarea infrastructurii rutiere. Autostrăzile și drumurile expres nu doar că facilitează accesul spre oraș, dar creează și premisele apariției unor noi centre urbane. De-a lungul acestora se concentrează:

• centre comerciale și mall-uri,
• birouri și spații de servicii,
• noi ansambluri rezidențiale compacte.

Arhitectura acestor spații este adesea funcționalistă, orientată spre eficiență, dar ridică întrebarea: cum putem proiecta pentru calitatea vieții și identitatea locală, nu doar pentru viteza de dezvoltare?

De la expansiune haotică la planificare inteligentă

Teritoriile din jurul orașelor se transformă rapid, trecând de la terenuri agricole la spații urbane multifuncționale. Arhitecții și urbaniștii au aici o misiune crucială: să propună strategii de proiectare și planificare care să integreze locuirea, infrastructura, economia și mediul natural într-un mod sustenabil.

Fără o astfel de abordare, riscăm să obținem o urbanizare fragmentată, cu dezvoltări haotice, în locul unui periurban coerent, adaptat nevoilor societății contemporane.

Sursa: MDPI