A fost o perioadă în care oamenii apreciau arhitectura autonomă, în care anvelopa clădirii nu ar funcționa ca un moderator între climatul exterior și mediul interior, ci mai degrabă ca o barieră inertă și independentă.

Astăzi, arhitecții sunt din ce în ce mai preocupați de interacțiunea dintre arhitectură și mediul în care este inserată, asumându-și astfel responsabilitatea pentru confortul termic al spațiilor interioare, folosind strategii de proiectare pentru controlul climatului într-un mod natural.

Așadar, procesul de proiectare implică din ce în ce mai multe strategii numite sisteme pasive, care sunt mecanisme de moderare naturală a temperaturii. Scopul acestora este de a obține armonie între mediul natural și cel construit, luând în considerare particularitățile fiecărui spațiu, precum microclimatul local și resursele sale naturale.

Deși aceste strategii pot varia considerabil în funcție de locația proiectului, există câteva principii de bază care trebuie respectate întotdeauna pentru a asigura realizarea sistemelor pasive. În plus față de rolul indispensabil al ventilației și iluminării naturale , măsurile pasive includ, de asemenea, utilizarea materialelor adecvate care pot contribui la masa termică, precum și a elementelor de design specifice, cum ar fi spațiile verzi și bazinele reflectorizante, printre altele.

Ventilația

Ventilația naturală este una dintre cele mai frecvente soluții de proiectare pasivă și este utilizată pentru a permite aerului proaspăt să circule prin spațiile interioare datorită variațiilor de presiune ale acestuia. În cazul ventilației încrucișate , de exemplu, prin plasarea deschiderilor pe laturile opuse ale camerei, diferența de presiune favorizează fluxul de aer.

De asemenea, arhitecții pot profita și de efectul de stivă  în care aerul mai cald se ridică și aerul mai rece coboară. În acest caz, plafoanele cu înălțime dublă sunt folosite pentru a favoriza acest schimb de aer.

Iluminatul

Când vine vorba de iluminatul natural, este important să se acorde atenție și umbririi , pe lângă principiul de bază al suprafețelor mari iluminate de soare pentru climatul rece. O protecție solară bine proiectată ar trebui să controleze câștigul solar în cele mai fierbinți anotimpuri, fără a-l bloca în timpul iernii sau a interfera cu pătrunderea luminii naturale în casă. În acest scop, pot fi folosite multe elemente de design, dintre care cel mai popular este brise-soleil.

Utilizarea curților interioare este o strategie de proiectare veche care contribuie la răcirea pasivă a clădirilor. De asemenea, în multe țări cu climat cald se observă  utilizarea remarcabilă a verandei sau a streșinilor mari.

Materialele de construcție

Materialele de construcție sunt, de asemenea, fundamentale atunci când vine vorba de confortul termic prin strategii pasive. Pentru clădirile situate în climă foarte caldă, unele materiale pot ajuta casa să „transpire” și servesc, de asemenea, ca o barieră termică care previne câștigurile solare. În ceea ce privește clădirile din climă mai rece, acestea pot crește inerția termică prin reținerea căldurii și eliberarea ei în timpul nopții. Unele materiale care au capacitate termică ridicată sunt betonul, cărămida, argila solidă și piatra.

Elemente de design

Apa este una dintre cele mai vechi și mai eficiente metode de răcire pasivă a unei clădiri, în special în climatul uscat. Răcirea prin evaporare este un proces de îndepărtare a căldurii din mediu sau material prin evaporarea apei. În acest sens există piscine refletorizante care pot controla temperatura în locuințe.

De asemenea,  impactul vegetației , atât în ​​interior, cât și în exterior, joacă un rol important în reducerea radiației solare și realizarea unui microclimat care să ofere condiții de confort termic mai bune. Unele proiecte au vegetație pe acoperiș, ceea ce oferă un confort termic mai mare în interiorul clădirii, reducând astfel consumul de energie pentru încălzirea sau răcirea mediilor.