Quadratum Architecture continuă să redefinească modul în care se proiectează în România — la intersecția dintre tehnologie, rigoare și emoție. Cu un flux de lucru complet digitalizat, care integrează toate etapele — de la studiile de fezabilitate și audit energetic, până la detaliile de execuție — biroul condus de Patricia Sturzoiu și Emanuel Gabriel Vișan transformă arhitectura într-un proces coerent, predictibil și profund uman.
Pentru echipa Quadratum, digitalizarea nu este o modă, ci un instrument de libertate creativă. Iar starea de bine a celor care folosesc spațiile proiectate nu este doar un concept, ci un indicator de performanță real.
Aveți un workflow integrat de la studiul de fezabilitate până la detaliile de execuție, incluzând audit energetic și DTAC, pe care îl rulați acum full-digital? Ce randament ați obținut?
Emanuel Vișan: Da, avem în prezent un workflow complet integrat – de la studiile de fezabilitate și DALI, până la DTAC, DTOE, proiectul tehnic și asistența în execuție, inclusiv faza de recepție. Acest flux acoperă toate specialitățile implicate: arhitectură, structură, instalații, audit energetic, avizare ISU, protecția mediului.
Lucrăm digital încă din fazele preliminare, ceea ce ne permite o coordonare mai bună între echipe, o trasabilitate clară a deciziilor și o livrare coerentă a documentației. Randamentul se vede direct în timp mai scurt de predare, reducerea erorilor de corelare și un control mai atent al calității. Cu mai puține revizii și mai multă predictibilitate, putem investi timpul acolo unde contează – în rafinarea soluțiilor.
În paralel, rulăm o aplicație internă de cuantificare a orelor alocate și utilizate, corelată cu fiecare etapă de proiect. Feedback-ul utilizatorilor și al beneficiarilor este clar pozitiv – în special privind claritatea și structura instrumentelor – însă procesul este unul de învățare continuă.
Durata de viață a proiectelor variază – de la 1–2 ani pentru intervenții accelerate, până la 3–4 ani pentru proiecte complexe. De aceea, estimăm o analiză statistică reală a randamentului abia în intervalul 2026–2027, când vom avea o bază solidă de date. Până atunci, performanța noastră se măsoară în calitatea livrabilului și în capacitatea de a învăța din fiecare proiect.
Viziunea voastră spune că o clădire trebuie să genereze stare de bine. Cum măsurați emoția spațiului în proiectele livrate?
Patricia Sturzoiu: Starea de bine nu se poate măsura cu rigla, dar poate fi observată. Pentru noi, evaluarea unui proiect nu se termină la recepție. Ne întoarcem în clădiri, vorbim cu oamenii care le folosesc – profesori, medici, părinți, copii, pacienți – și căutăm acel tip de feedback care nu se scrie în rapoarte, dar e cel mai sincer.
Ne uităm dacă spațiul e ocupat firesc, dacă oamenii se simt confortabil, dacă apar comportamente noi, pozitive. Folosim chestionare – unele aplicate formal, altele informale, după ce clădirea începe să fie trăită –, dar cele mai valoroase răspunsuri vin din observare directă.
La Școala Labirint, de exemplu, am înțeles că arhitectura a devenit parte din viața comunității nu doar pentru că funcționează, ci pentru că e locuită: părinți care vin seara în curte, copii care rămân după ore, activități culturale și întâlniri care se nasc spontan. E un spațiu care respiră și lasă loc inițiativei.
Un alt exemplu este Colina Lac. După câțiva ani de locuire, se vede un model clar de viață care s-a conturat natural: spațiile comune sunt folosite intens, copiii se joacă împreună, vecinii socializează, iar sentimentul de apartenență este real. Arhitectura nu impune asta, dar o face posibilă.
Pentru noi, starea de bine nu înseamnă doar confort termic sau lumină naturală. Înseamnă posibilitatea ca un loc să devină viu, locuit și împărtășit.
Interviul complet cu Patricia Sturzoiu și Emanuel Gabriel Vișan, Parteneri Quadratum Architecture, poate fi citit în ediția 2025 a publicației „Top 100 Firme de Arhitectură din România”.
