Îi caracterizează profesionalismul și îi recomandă o experiență de piață de peste 30 de ani. În an aniversar, Construcții Erbașu realizează un record în materie de cifră de afaceri și profit, reușind să își păstreze un loc în topul celor mai puternici antreprenori generali din România. Ce au însemnat toți acești ani și cât de mult i-a afectat pandemia, dar și care este secretul reușitei recordului înregistrat, am aflat chiar de la dl Cristian Erbașu, Director General al companiei. Vă invităm să descoperiți un interviu sincer despre problemele din piața construcțiilor și care ar fi posibilele soluții și estimări în industrie din prisma unei echipe cu experiență vastă în domeniu. 

Domnule Erbașu, în primul rând felicitări pentru cei 30 de ani de activitate și anul foarte bun 2019 în care am văzut că ați avut o creștere impresionantă și la cifra de afaceri și la profit, dar și în materie de productivitate. Am înțeles că și în 2020 în primul semestru vorbim de un record. Ne puteți împărtăși puțin, cum vedeți dvs ultimele 12 luni și anul acesta însoțit de pandemie? Ce decizii ați avut de luat și dacă dvs considerați că a fost un „secret” anume care a dus la această creștere sau e doar rezultatul muncii din anii anteriori?

Este evident că e un rezultat acumulat, datorat multor ani de muncă și profesionalism. Nu întotdeauna rezultatele vin exact atunci când faci eforturile cele mai mari. Poți să faci eforturi câțiva ani buni și să ai surpriza și bucuria să primești rezultatele puțin mai târziu. Aici, consider eu, este importantă tenacitatea, consecvența și dorința de a avea continuitate, dar și de a lucra cu echipe consacrate, bine pregătite, care sunt dedicate muncii lor, muncii de echipa și fidele unei organizații. Pe noi această atitudine și mod de gândire ne-a ajutat să ajungem aici, la 30 de ani de la înființare. Ne place foarte mult să analizăm fiecare proiect în parte și îl tratăm ca pe o companie de sine stătătoare. Totuși, în final, toate aceste rezultate se adună, iar rezultatul bun este al întregii echipe. Deși departamentele sunt foarte bine definite, echipele sunt complexe, cu oameni din toate specialitatile. Mai mult de atât, se întâmplă uneori ca unele din departamente să aibă mai puțin de lucru in anumite perioade, iar altele mai mult. Atunci ne folosim de tot potențialul companiei în proiectele pe care le avem în derulare, prin disponibilitatea unor specialistii unor departamente în favoarea altor departamente. Acest lucru creeaza o siguranță angajaților noștri , dar ne ajută și să ne stabilizăm atât intern, ca și companie, cât și extern față de partenerii noștri. 

Tot aici cred că e bine să menționăm și situația din ultimii ani. Cu excepția ultimilor doi ani, salariile erau mai mici în cadrul unei companii precum firma Erbașu sau oricare altă companie organizată sa functioneze pe termen lung, decât în companiile care erau focusate doar pe proiect. Practic aceștia din urmă lucrau cu freelanceri, cu oameni care veneau, lucrau 2 ani pe proiect, după care așteptau un alt proiect. Evident ca veniturile lor pe parcursul unui proiect erau mult mai mari, apoi în tot acest timp de repaus, ei puteau să stea și un an fără venit. Și aici s-a simțit o diferență puternică, între salariații pe durată nedeterminata de la companii precum firma noastra, si cei cu perioada determinate, strict pe perioada unui proiect. În ultimii doi ani aceste venituri s-au echilibrat, iar avantajul celor care lucrează continuu pe perioada nedeterminata este clar în favoarea lor. 

Revenind însă la rezultatele companiei, au mai fost ani la fel de buni, precum 2015 sau 2012. Ne mândrim cu faptul că am avut în principiu mereu o pantă ascendentă. Totuși trebuie să recunoaștem că am avut parte și de 2 ani grei, în 2017 și 2018, în care, odată cu închiderea vechiul exercițiu bugetar pe fonduri UE (2007-2014) , a apărut problema lipsei proiectelor pe fonduri europene, cauzată de întârzierea demarării proiectelor pe următorul exercițiu bugetar (2014-2021). Dat fiind faptul că noi suntem o companie care activăm și în zona infrastructurii (nu mă refer aici doar la proiecte ce implică realizarea de drumuri), iar o bună parte din proiectele publice a dispărut, acea continuitate de care vorbeam anterior s-a întrerupt. Astfel am resimțit această reducere prin prisma rezultatelor afișate. Chiar și acum pot spune că există probleme în piață și deși se vorbește mult despre proiecte realizate pe fonduri europene, ele întârzie să apară. 

Ca și companie, Construcții Erbașu a activat destul de puțin în zona investitiilor private. Sunt convins că în piață sunt alte companii care au mult mai multă expertiză în clădiri civile, mai ales aceste clădiri mari, rezidentiale , birouri sau comerciale. Am făcut și noi câteva, dar nu putem spune că era zona noastră de excelență. Prin urmare am avut un recul din 2017, iar câștigarea în 2018 a unor proiecte de anvergură ne-a ajutat să avem această creștere spectaculoasă a cifrei de afaceri pe 2019 și 2020.

Știm că de 16 ani sunteți practic în poziția de director general la firmă și spuneați într-un alt interviu că ați lucrat alături de tatăl dvs 9 ani. Practic ați văzut piața construcțiilor pe un termen de 30 ani. Vedeți anumite schimbări în piață trecând din trecut și până în prezent?

În primii 5 ani am văzut totul cu ochii studentului. În ‘95 am terminat facultatea și după aceea încă 5 ani am fost jumătate student (făceam doctoratul) și jumătate inginer, activând parțial în firma fondată de tatăl meu în 1990. Într-adevăr, în toți acești ani, am văzut cu ochii mei cum s-a dezvoltat piața în România. Evident și eu m-am schimbat, și percepția mea s-a schimbat de la 20 de ani până la aproape 50 de ani. Este clar că a fost o evoluție. De subliniat este că nu întotdeauna a fost cel mai potrivit ritm de evoluție. Se putea mult mai bine.

Dacă e să ne uităm în spate, primul domeniu care s-a privatizat aproape complet în anii ‘90 a fost cel al  construcțiilor. Foarte mulți ingineri care au lucrat în construcții înainte de ‘90 au avut curajul să devină antreprenori. Au apărut foarte multe firme de construcții, a existat un apetit al acestor firme noi pentru lucrări mici în general, dar uneori și pentru lucrări mai mari. Aceste lucrări erau fie pe fonduri străine, ale unor investitori, fie pe fonduri bugetare. As spune ca acest start fulminant al constructorilor în economia de piață a fost partea cea mai buna care s-a întâmplat acestui domeniu în ultimii 30 de ani. Dacă e să surprindem și partea mai puțin bună, trebuie să menționăm faptul că această privatizare a fost complet dezordonată și haotică, facilitând intrarea în breasla constructorilor a unor indivizi care nu aveau nici o legătură cu domeniul și care au denaturat această meserie. Practic au transformat-o strict într-o activitate bazată doar pe profit , fără a mai respecta reguli de baza pe care constructorii adevărați le respectau cu strictețe. În această situație, adevărații constructori, care evident ca nu puteau să facă față din punct de vedere tehnic condițiilor comerciale (până la începutul anilor 2000 nu mai exista o corelare între partea comercială și tehnică, prima numai partea comercială, partea tehnică era lăsată la o parte, era desconsiderată din ce în ce mai mult) au mai avut doar două alternative: fie să se retragă din antreprenoriat , devenind angajați ai celor despre care vorbeam mai devreme, fie, dacă au rămas în piață, au fost nevoiți să coboare ștacheta atât de mult încât să iasă din rigorile fundamentale ale meseriei lor. Au fost nevoiți să se ducă la nivelul impus de cei care practic au venit cu aceste obiceiuri de a nu mai respecta nici cele mai elementare reguli impuse acestei meserii. 

Important de zis aici ar fi și faptul că statul a fost și el părtaș și chiar de multe ori a încurajat acest mod de lucru, prin favorizarea celor care nu meritau să acceadă la anumite proiecte. Practic, vorbim aici de acceptarea unor standarde de calitate sub limită, sub lege chiar. De multe ori legea a fost schimbată în sprijinul lor, au fost chiar desființate unele reglementări. Mai mult decât atât, când s-a decis să se impună reglementări noi, le-au impus într-un asemenea mod încât să nu poată fi respectate decât de cei care erau mai ”descurcăreți”. Trebuie să spunem adevărul, că sunt și astfel de cazuri, în care sunt impuse reglementări extrem de dure, pe care unii nu le respecta deloc, dar se ”descurcă”, iar cei care vor să le respecte, ajung mereu în situația de a fi penalizați sau în blocaj, pentru că nu le pot respecta. Ce facem noi de fapt? Ne ducem dintr-o extremă în alta. 

Un alt fenomen foarte rău din ultimii 30 de ani a fost desconsiderarea breslelor , printre care și cea a constructorilor. Acest lucru a îndepărtat foarte mult tinerii. Mulți dintre ei au ales să plece din țară și azi sunt mulți români care activează în vest. 

De foarte mult timp companiile de construcții se devorează la licitații, în cadrul cărora nici măcar nu vorbim de criterii reale de selecție. Beneficiarii se concentrează încă pe „prețul cel mai mic” și nu pun accent pe aspecte care ar trebui să fie, de fapt, cel puțin la fel de importante (calitate, termen, cost de operare). Prin intermediul criteriului anterior menționat nu facem decât să favorizăm companiile care nu urmăresc decât profitul cu orice preț (și de multe ori nici profitul nu este legal constituit) sau companiile care nu sunt interesate decât de semnarea contractului, nicidecum și de derularea acestuia în bune condiții. Statul îi ajută pe aceștia să ia contractul și ulterior încep să apară și problemele. De ce nu se acordă  atenție numărului de angajați calificați dintr-o firmă? Mai ales în cazul lucrărilor publice, de ce se întâmplă asta. Aceasta este o practică extrem de des întâlnită în cazul investitorilor din privat. Ei se uită atent câți angajați îi pune compania antreprenoare la dispoziție, deoarece nu este interesat să acopere costurile ulterioare ale subantreprenorilor. Cheltuielile noi apărute îți oferă 2 variante: ori pui de două ori cheltuielile indirecte și scoți mai mulți bani din buzunar, ori renunți la calitate. 

De asemenea, adiacent celor 2 situații mai sus menționate, mai exista și situația celor care fac, direct sau indirect, evaziune fiscală. Erau de multe ori folosite acele companii mici care se dovedeau a fi eficiente, dar nu prin modul în care lucrau și livrau proiecte, ci prin faptul că nu își plăteau impozitele la stat. E foarte greu pentru un beneficiar sau antreprenor să-și dea seama care din aceste firme nu respectă regulile fiscale, decât poate după ceva timp când aceștia văd că proprietarii lor tot înființează noi firme. 

Practic, pe șantiere unde ar trebui să fie sute de oameni activi observăm doar câțiva. Astfel proiectele înaintează foarte greu, ba chiar de multe ori stagneaza. În acest sens, acum 2 ani constructorii au intrat în negocieri cu Guvernul de la vremea respectivă, la nivel federativ. Ne-am adunat mai mulți constructori, am decis să afișăm toate problemele existente și să le discutăm. Le-am explicat faptul că avem nevoie de anumite facilități pentru a ne recalibra, deoarece eram destructurați. Din fericire au înțeles situația și, drept dovadă, rezultatele au apărut extrem de repede, iar 2019 confirmă acest lucru.

Deși impozitele salariaților din construcții au scăzut cu 60% pe forța de muncă, încasările la bugetul statului s-au dublat. Cu actualele impozite pe salarii , de aproximativ 25%, printr-o bună organizare poți fi cel puțin la fel de competitiv ca și cel care nu își plătește impozitele. Înainte, la 75% nu era la fel, oricât de bine te-ai fi organizat. Cel care nu plătea impozitele putea să ofere mai mulți bani net muncitorului care pleca de la tine pentru că primea banii seară de seară în mână, nefiind interesat că el nu mai avea pensie, asigurări sociale și alte beneficii. Astfel munca la negru și la gri din construcții s-a diminuat drastic în ultimul an. A fost o măsură foarte bună, înțeleasă și acceptată de toate partidele politice.

Totodată, o mișcare parțial bună a fost și aceea a actualizării contractelor, noi solicitând să fie actualizate contractele pe costul real, nicidecum să să fie un cadou pentru companii. Astfel, ce am încercat noi să facem a fost să împingem în față companii care pot să susțină proiectele și să le ducă la bun sfârșit. Altfel, statul avea enorm de pierdut prin faptul că se întârzia cu realizarea unor investiții și, deseori, era nevoit să recurgă chiar la rezilierea contractelor. Drept urmare tot procesul era reluat de la început și se pierdea cel puțin un an, timp în care prețurile creșteau, iar proiectele întârziau să se finalizeze. Pe scurt, o actualizare ce însemna între 10 și 20% din valoarea contractului era mult mai benefică investitorului decât o creștere de costuri de până la 50-100% din valoarea contractului în cazul anulării acestuia .

De ce ajungem în astfel de situații? Deoarece nu vedem persoane publice care să își asume responsabilitatea pentru aceste situații problematice. Nimeni nu iese să își recunoască vina pentru banii pierduți din cauza faptului că, deși constructorul a solicitat inițial o suma minimala, după tot procesul de judecată acesta castiga de 3,4 si chiar de 10 ori mai mult , deoarece au apărut alte costuri și penalități, în perioada judecății. Cine răspunde pentru această diferență? Atunci când ne vom răspunde la această întrebare vom observa că și proiectele vor începe să se deruleze mult mai bine. 

Pentru a citi interviul complet puteți comanda publicația Top 100 Antreprenori Generali în Construcții accesând acest link: https://www.ibcfocus.ro/top-100-constructori/