În urmă cu 17 ani, România adera entuziastă la Uniunea Europeană, cu promisiunea că fondurile europene vor reduce decalajele regionale și vor stimula dezvoltarea economică în toate colțurile țării. Cu toate acestea, realitatea de astăzi arată că unele județe românești se confruntă în continuare cu niveluri de dezvoltare semnificativ sub medie națională și cu o atracție limitată pentru investiții străine.
Infrastructura, o componentă crucială a dezvoltării regionale, devine tot mai centrală în discuțiile despre reducerea disparităților. Proiecte majore precum Autostrada A7, cunoscută și sub numele de Autostrada Moldovei, sunt văzute ca puncte de inflexiune în eforturile de revitalizare economică în regiunile mai puțin dezvoltate. Cu toate acestea, există îndoieli persistente cu privire la impactul pe termen lung al acestor investiții în regiunea Moldovei, care de-a lungul anilor a suferit de migrarea populației și de o scădere semnificativă a forței de muncă.
Potrivit lui Lucian Anghel, economist șef și director general adjunct al Libra Internet Bank, „Infrastructura oriunde în țară ajută la dezvoltare. În zona Moldovei va reduce din decalaj. Nu trebuie generalizată, pentru că Iașiul este un pol economic foarte puternic, cu universități și foarte mulți străini care vin și studiază. Infrastructura este necesară peste tot.“
Cu toate acestea, Autostrada A7, planificată pentru finalizare înainte de sfârșitul anului 2026 în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este văzută ca o șansă crucială pentru a aduce o respirație nouă în regiune. În ciuda optimismului, mulți experți și analiști subliniază că succesul proiectelor infrastructurale depinde nu doar de construcție în sine, ci și de strategii coerente de atragere a investițiilor și de stimulare a economiei locale.
În concluzie, deși intrarea în Uniunea Europeană a adus cu sine speranțe legitime de reducere a decalajelor regionale în România, situația actuală arată că drumul către echitatea economică și dezvoltare uniformă rămâne încă lung și plin de provocări. Infrastructura rămâne cheia spre o transformare durabilă, însă succesul va depinde de capacitatea autorităților de a integra eficient aceste proiecte într-o strategie holistică de dezvoltare regională.
